Marius Manole: “Nu poti sa reziști curat in politica românească”

Două săptămâni mi-au trebuit să decid dacă îl voi suna. Publicul  fidel vede talentul actoricesc prin toţi porii lui, eu am întrezărit simplitatea. O simplitate de care m-am speriat, neştiind cum s-o abordez. Mi se părea că Marius Manole nu e nici om, nici actor. El e simplitate si e atât de rară în aceste zile. Nu e “Marele actor, Marius Manole”, el este  Marele Om Vesel  care iubeşte animalele, un Om care poate sa fie definiția modestiei și Omul care joacă pe scenă cu tot sufletul lui.

marius-manole-foto-matei-buc89bc483-3 Marius Manole: "Nu poti sa reziști curat in politica românească" Marius Manole: “Nu poti sa reziști curat in politica românească”

Cum e cu trezitul de dimineaţă, cu matinalul de la Smart Fm?

Marius Manole: E ceva ce nu am crezut că voi face niciodată. Nici nu mi-a trecut prin cap. Când a venit propunerea din partea lui Marius Tucă, am ras. Am zis “da, sigur, fac eu matinal…ce să zic…” Eu am refuzat să repet în perioada asta de iarnă, ca să nu mă trezesc dimineaţă, să merg prin frig. Apoi l-am întrebat “tu chiar ai vorbit serios?” Şi el a zis “da!”  - lei

De ce s-a gândit Marius Tucă tocmai la tine?

Marius Manole: M-a invitat într-o zi la matinal, înainte de Revelion. Matinal care a avut success/impact la public. După Revelion, am primit, din nou, invitaţia de a merge în emisiune. A spus “hai, vino, că vreau să văd eu o chestie… Am terminat anul cu tine şi începem tot cu tine. “ Când s-a terminat programul matinalului, mi-a zis să mergem în birou, că vrea să stăm de vorba. Şi aşa a venit propunerea. Oricum, de o perioada de timp, fac lucruri la care nu mă gândisem.

12607212_963878517029258_1568297417_n Marius Manole: "Nu poti sa reziști curat in politica românească" Marius Manole: “Nu poti sa reziști curat in politica românească”

Iți place?

Marius Manole: Foarte tare. E un lucru care îmi place foarte tare, m-am îndrăgostit pe parcurs şi trezitul de dimineaţă nu e deloc obositor, pentru că eu aveam o problema cu somnul. Adică dormeam la ora patru dimineaţă şi mă trezeam la ora douăsprezece ziua. Aşa că a venit perfect, îmi reglează programul. La ora zece jumate seară sunt în pat, la cinci dimineaţă în picioare, la şase am dus câinele afară…

În seara asta aveţi două spectacole, tot cu geanta de pastile după tine?

Nu, nu, nu mai iau atât de multe. Am avut o perioada când umblăm cu geanta cu pastille, cred că acum vreo opt ani. Luăm ceva pentru energie, ceva pentru inima, pentru că aveam impresia că o să mor de emoţie, îmi luam pentru atac cerebral, tensiune, pentru circulaţie… E vorba de ipohondria meseriei, care apare, iar, după o vârstă. - lei Îmbătrâneşti şi ai senzaţia că nu mai faci faţă, că te dor genunchii, spatele…

Şi? Starea dinaintea unui spectacol este? Mai ales când vorbim nu de unul, ci de două?

Marius Manole: E că atunci când ai de dat un examen geu şi îţi vine să fugi, să intri în pământ. Dar, cu timpul, înţelegi că n-are de ce să îţi fie frică, că nu îţi taie nimeni gâtul şi că indiferent dacă eşti cel mai prost actor din lume nu se va întâmplă nimic. Sigur, e rău pentru propria persoană, dar nu e cel mai rău lucru din lume dacă greşeşti la un spectacol. Ideal ar fi să nu greşeşti, pentru că ai o responsabilitate faţă de oamenii care sunt în sala, care dau un ban pe un bilet. Pe oamenii ăştia vrei să-i faci fericiţi, moment în care apare emoţia. Dar acum e vorba de o emoţie plăcută, una care te face să vrei să intri cât mai repede în spectacol, că să vezi ce poţi să faci în acea seară.

12596481_963878463695930_1375752481_n Marius Manole: "Nu poti sa reziști curat in politica românească" Marius Manole: “Nu poti sa reziști curat in politica românească”

În meseria de actor, ce reprezintă corpul?

Noi depindem foarte tare de el. El e instrumentul nostru. E ca un fluier la care cânta un muzician. Corpul asta se comportă foarte imprevizbil, adică depinde foarte tare de cât ai dormit, ce ai mâncat , cu cine te-ai văzut, cât eşti de îndrăgostit; dacă în sala sunt mama, tata, iubita/iubitul, dacă joci cu directorul… Ei, toate astea dau corpului nişte stări, iar noi trebuie să-l directionam corect.

Pari un tip norocos.Ești?

Marius Manole: Sunt! Cel mai norocos.

În copilărie ți-ai dorit ceva ce n-ai putut avea?

Marius Manole: Da, şi aici mă gândesc la lucruri materiale, cum ar fi blugii la care toţi visam… În rest, mi-a reuşit cam tot ce mi-am propus. Am vrut să joc în film, am jucat. Şi asta când eram clasa patra. Dar sunt uşor înspăimântat.

Cum aşa?  - lei

Marius Manole: Păi, un om are noroc, are noroc şi tot are până când nu mai are.  Te uiţi la un om căruia îi merge bine în carieră, în famile şi tu te uiţi şi zici “Doamne, da’ ce viaţă frumoasă are…” Şi, deodată, afli că suferea de o boală. Ei, mie îmi merg lucrurile atât de bine, că mi-e teamă să nu se întâmple ceva, de bine ce îmi e. Mă gândesc că starea asta de fericire pe care o am, parcă nu poate să ţină până la nesfârşit. Îmi spun că ceva tre’ să apară. Dacă aşa va fi, cum e îmi e acum, e foarte bine. E foarte frumoasă viaţa. Poate că aşa o să fie.

Lider în şcoală/liceu sau un timid?

Marius Manole: Daaa, da. Lider. Da’ lider d-ăla care nu ştie ce vrea, dar el e lider. Oameni care vor să aibă funcţii de conducere, dar care habar nu au ce să facă cu ele. Cam aşa eram şi eu. Eram şeful clasei, comandant de grupa, apoi de detaşament. Apoi, la chiuleala, tot eu primul, să-i adun pe toţi să mergem pe lac să fumam…

Părinţii tăi ce aveau de spus?

Marius Manole: Tata îmi spunea tot timpul “n-ai să faci nimic în viaţă. Uită-te la mine, nimic!”, pentru că eu nu învăţăm deloc, luăm numai note mici. Prindeam din clasa…

Ce simțeai când îți spunea asta?

Marius Manole: Nu mă interesa. Ştiam sigur că voi face ceva în viaţă. Toată viaţă am ştiut că voi face ceva în viaţă asta. Îmi amintesc un drum, veneam de la magazin spre casă, şi ţin minte că m-am gândit şi am simţit, mai ales am simţit, că eu am, undeva, o stea norocoasă. Eram clasa a treia sau a patra. Am avut gândul asta foarte prezent. Am fost sigur că voi avea o stea norocoasă şi că nu va avea să mi se întâmple nimic rău.

Ești  un om altruist?

Marius Manole: Mmmda…(linişte!) Dacă nu trebuie să depun mult efort, da. Depinde ce trebuie să fac. Dacă zici “băi, e o familie la Braşov, săracă, cu copii săraci…”, iar eu zic “da…of, ce păcat… Hai să le dăm nişte haine.”, iar când vine ziua să merg la Braşov, eu nu merg personal, ci trimit hainele prin cineva… Deci aşa sunt eu altruist. Tipul asta de altruism care nu prea pare a fi altruism.

12626085_963878573695919_642128667_n Marius Manole: "Nu poti sa reziști curat in politica românească" Marius Manole: “Nu poti sa reziști curat in politica românească”

Părerile celorlalţi contează?

Marius Manole: Contau, la un moment dat. Pe la varstsa de 18, 20, 25 de ani…până în treizeci. Acum nu mai contează, mi-am dat seama că, ştii vorba aia “câte capete, atâtea păreri”, adică nu poţi să-I mulţumeşti pe toţi. Singurul om pe care trebuie să-l mulţumeşti în viaţă asta, eşti TU. Atât. Cu asta ai de luptat. Nici cu mama, nici cu tata, nici cu prietenii, pentru că ei, tot timpul, vor dori să fii altfel. Când eu voi încerca să fiu pe placul tău, prietenul tău va zice “ei, un bou.” Aşadar nu împac pe nimeni. Dar dacă eu o să fiu împăcat cu mine, mândru şi mulţumit de mine, am şanse mai mari să fiu plăcut de lume, decât dacă încerc să fac pe placul cuiva.  - lei

Când butonezi telecomanda, la ce îți place să te uiți?

Marius Manole: Nu prea mă uit la televizor, dar când se întâmplă mă uit la filme şi la sport foarte mult. Mai urmăresc, foarte rar, talkshow-uri, da’ mă plictisesc repede, pentru că nimeni nu spune, de fapt, ceea ce ar trebui să se spună.

Cum trebuie să fie un om…ca să îți placă?

Marius Manole: Cred foarte tare că între oameni funcţionează chimia şi energia, dincolo de cuvinte, dincolo de orice. Sunt oameni despre care noi spunem că sunt falşi, oameni care încearcă să te linguşească, să fie drăguţi, amabili cu ţine şi, totuşi, spui “băi, mie omu’ asta parcă tot nu-mi place, ceva e cu el…’ De fapt, energia lui s-a întâlnit cu tine, înainte că el să deschidă gură. Nu pot să zic cum trebuie să fie omul, trebuie doar că energia lui să fie compatibilă cu a mea.

Cum ți-ai cheltuit primii bani câştigaţi?

Marius Manole: Eram la Focşani, angajat acolo, mi-am luat colegii şi am mers să mâncăm o ciorbă de burtă, apoi am băut tot salariul, până seară târziu. (rade)  A două zi ne-am apucat să ne împrumutăm de bani.

Ai și seri liniștite, în care bei un pahar cu vin bun, citești o carte…?

12583712_963878553695921_9046909_n Marius Manole: "Nu poti sa reziști curat in politica românească" Marius Manole: “Nu poti sa reziști curat in politica românească”

Marius Manole: De un an şi jumătate am seri liniştite. Înainte nu aveam nici o seară, pentru că după spectacol nimeream, nu ştiu cum naiba, la cârciumă. Aveam seara liniştită, dar era până la patru dimineaţă şi a două zi nu era, cu siguranţă, o dimineaţă liniştită. Dar, de un an jumate, de când s-a maturizat omu’, s-a renunţat la nişte vicii, la fumat, la acel puţin alcool. Acum toate serile sunt liniştite. Merg acasă, căţelul, pisicile, ceai, cărţi…  - lei

Oamenii pe care îi dai afară din sală, se mai întorc să te vadă?

Marius Manole: Nu ştiu. Am avut un incident la spectacolul “Frate şi sora”, montat de Iris Spiridon, la Teatrul Naţional, şi unul, din primul rând, era cu două fete şi râdea. M-am dus şi i-am băgat mâna-n gât şi i-am zis “dacă nu ieşi afară, te bat măr…” Când s-a terminat spectacolul, tipu’ a venit la mine, m-a împins de zid… Noroc că a sărit toată sala în apărarea mea, altfel luăm o mama de bătaie… Sigur, şi eu am reacţionat prost. Colegii mei i-au explicat că eu sufăr când cineva face mişto în sala, iar el a zis că n-a înţeles că e o drama, ci o comedie. Mi-a transmis prin colegi că îşi cere scuze şi că dacă am timp, i-ar plăcea să ne vedem la o bere.

Deci cu happy end?

Marius Manole: Da, dacă citeşte acest interviu, îl rog frumos să mă caute, pentru că:

  1. Vreau să-mi cer scuze şi mi-ar face plăcere să stăm la o bere, să vorbim, să înţeleg mecanismul, de ce râdea, de ce, de ce…2 .Că să-l invit la un spectacol de-al meu.

Un actor merge mai fericit, mai cu avant, la repetiţii, atunci când are  un salariu mai bun ?

Marius Manole: Da, categoric. Dar merge un actor mai fericit la repetiţii şi dacă are un salariu mic şi repetă cu un regizor foarte bun sau dacă are nişte parteneri extraordinari. Sau dacă face un spectacol foarte bun. Actorii sunt că nişte copii cărora dacă le dai jucăria preferată, poţi să nu le mai dai mâncare în ziua aia. Ei nu mai cer, pentru că au jucăria preferată. Cam aşa e actorul. Din pacte, autorităţile se bazează pe faptul că actorii sunt pasionaţi de ceea ce fac şi spun “lasă-i, mă, pe actori, că dacă lor le dai teatru, nu le mai trebuie mâncare.” E bine să joci în spectacole bune, dar e bine şi să fii plătit cum trebuie.

V-aţi întrebat de ce unii actori se implică în politică?

Marius Manole: Aici e discutabil. Fiecare are arumentele şi motivele lui. Pot să spun de ce m-aş implică eu în politică, deşi se spune că teatrul/artă nu trebuie să aibă de-aface cu politică. Dacă m-aş apucă de politică, aş face-o cu gândul că pot să schimb ceva, cu gândul că m-aş bate să lupt pentru nişte lucruri pe care aş vrea le schimb şi în care eu cred. Sunt convins că într-un an sau doi aş reuşi să fiu un corupt, sunt convins că într-un an sau doi valul m-ar duce până într-acolo încât să zic “stai, mă, că nu se schimbă nimic…” Eu nu cred că în politică nu au intrat oamnei curaţi, ba dimpotrivă, au intrat cu gândul asta curat de a face lucruri bune. Dacă eu vreau să respect regulile de circulaţie în trafic, nu pot. Dacă o voi face, toată lumea îmi va spune “hai, ba, prostu’ dracu’, mută mai repede…” Aşa e şi în politică. Eu vreau să fiu cinstit, da’ o să vină unu’ la mine şi o să-mi zică că sunt prost “hai, mă, du-te de aici cu lucrurile tale cinstite…” şi, uşor-uşor, renunţi la idealuri, la lupte. Şi zici “ba, nu se poate, am încercat. Dacă nu se poate măcar să fac ceva pentru mine şi ai mei…” ŞI începi să faci pentru ţine, să aduni, să iei… Cât te lasă conştiinţa, că poţi să fii un nesimţit fără limite şi să bagi mâna în buzunarul statului până la umăr sau pot să iau doar cu două degete, cât ai mei şi eu să nu murim de foame. Sunt convins că nu poţi să rezişti curat în politică româneasca.

12626046_963878470362596_1057383714_n Marius Manole: "Nu poti sa reziști curat in politica românească" Marius Manole: “Nu poti sa reziști curat in politica românească”

Se întâmplă altceva cu noi, după ce murim?

Marius Manole: Îmi place foarte tare să cred că da, că se întâmplă ceva cu noi. Mi-ar părea rău ca tot ce ne-am construit noi aici să se termine pur şi simplu, cu 200 de kilograme de pământ pe noi. Sper că tot ce muncim noi, aici, să nu fie în zadar. Mi-ar plăcea foarte tare să cred în reîncarnare, însă, din păcate, sunt un om cu picioarele pe pământ… Dar mi-ar plăcea dacă s-ar demonstra că ar există reîncarnarea. “Manole e cainele  ăla de vis-à-vis!”.  - lei

Cine sunt? Ce fac? De ce fac? Uităm să ne întrebăm asta?

Noi, actorii, nu uităm. Fiindcă Cine sunt? Ce fac? De ce fac?, astea sunt întrebările atunci când construieşti un personaj. La o luna/două, când fac un spectacol, mă întâlnesc fix cu întrebările astea: cine sunt, de unde vin, ce fac, de ce fac şi încotro mă îndrept. Nu pot să-mi pun întrebările astea dacă eu, Marius Manole, nu ştiu cine sunt, de unde vin. Nu se poate construi personajul fără omul din tine. De-aia se zice că meseria asta te ajută foarte bine să te cunoşti pe ţine, ai o capacitate de introspecţie mai mare decât a celorlaţi oameni, pentru că în fiecare zi noi stăm cu noi şi ne observăm. Adică eu, de dimineaţă, de când mă trezesc, mă observ. Mă doare capu’, nu mă doare, respire bine, îmi bate inima bine… Sunt foarte atent la tot ce se întâmplă cu mine, cu corpul meu, cu mintea mea; unde îmi fuge gândul, de ce mă gândesc la asta, de ce am acţionat aşa… Ştiu că toate astea, tot ce face eu, le pot folosi mai departe la un personaj. Noi, actorii, şi când ne îndrăgostim, când ne despărţim, divorţăm, când moare cineva, când stăm la stop, tot timpul suntem într-o atenţie permanentă. Toate stările/informaţiile astea nu le pierdem, noi le luăm şi le înglobăm undeva. La vârstă asta ştiu cine sunt, ce fac, de ce fac.

Ești invitat de femei la o cafea?

Marius Manole: Au fost cazuri. Şi m-am dus, că mi-a plăcut omu’. Acum depinde cum pui problema. Dacă vii la mine şi-mi zici “domnule, eu sunt o femeie puternică, nu accept un refuz…”, iar eu zic “eh, iată un refuz…”, iar ea continuă cu “nu, staţi, eu nu accept un refuz…” şi eu o ţin pe a mea şi îi spun “da’ chiar va rog să-l acceptaţi, uitaţi şi uşa! Căutaţi-mă p-afară…”

Dacă vii la mine şi spui “băi, n-am niciun interes, nu te iubesc, vreau doar să stau de vorba cu ţine la o cafea.” s-ar putea să accept cafeaua. Urăsc oamenii foarte siguri pe ei, îi urăsc pe cei care se cred atotştiutori, care nu acceptă refuzuri. Oamenii vulnerabili sunt mult mai interesanţi. Oameni care au îndoieli, care sunt în dezechilibru, care nu sunt mulţumiţi cu ei, care sunt într-o căutare…

Ce locuri din Bucureşti va plac?

Marius Manole: Îmi plac multe locuri din Bucureşti. Îmi place parcul Carol când e primăvară, îmi place parcul Carol vara, pe timp de noapte… Îmi place Sinaia. Îmi place Biserica Stavropoleos, o biserica construită în stil brâncovenesc, are o curticică tare frumoasă… Îmi place la “Radu Vodă”…

Educaţia schimbă…?

Marius Manole: Nu numai că schimbă, dar şi modifică lucrurile. Un om educat e un om mai bun, mai inteligent, cu îndoieli, cu mustrări de conştiinţa, cu opţiuni clare… Educaţia e schimbarea. Baza oricărei societăţi ar trebui să fie educaţia, ceea ce la noi lispeseste. S-a căutat distrugerea ei, pentru că e foarte uşor de îngenunchiat un popor care nu are educaţie. Foarte uşor să-l manipulezi, să-l sărăceşti şi prosteşti.

Noi aveam o elită culturală, aveam oameni de valoare, nu zic că nu sunt şi acum, dar sunt la o scară mai mică. Iertaţi-mă, dar dacă te îndepărtezi de Bucureşti şi ajungi în nişte sate… Oamenii aceia chiar votează. Nu zic să nu-i mai trimitem la vot, e un drept universal, dar ar trebui să dea un test înainte de a vota. Unii nu ştiu nici în ce an suntem. Cred că ar mai împuţina din erorile care se fac la vot.  Din păcate, din cauza acestor oameni, noi, ceilalţi, suferim. Să nu mai voteze pensionari? O tâmpenie mai mare ca asta eu n-am mai auzit. Şi pe cine să lăsăm? Pe un grup de tineri…?  Nu ştiu, mi-ar plăcea se se dea buletinul de vot pe baza unui mini chestionar. Domne, măcar să văd că ştii să te semnezi. Am întâlnit şoferi care nu ştiu să scrie, aş vrea să ştiu cum or fi învăţat ei legislaţia… Aşa şi la vot. Cum votează ei, dacă nici măcar nu ştiu să se semneze…?  - lei

12607178_963878557029254_1269144937_n Marius Manole: "Nu poti sa reziști curat in politica românească" Marius Manole: “Nu poti sa reziști curat in politica românească”

Am văzut că îți  place pe Facebook. Răspunzi comentariilor, ești activ…

Marius Manole: Da, da. Sunt activ, îmi place să răspund. De ce să fac pe vedeta şi să mă fac că nu văd. Dacă îl am, de ce să nu le răspund oamenilor?  ( Ramona Iamandi)

 

 

Foto: Matei Buță/ Facebook Marius Manole

loading...

Comentarii

Siteul showbizreport.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptare a politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES.